Optimizarea regimului elementelor nutritive în sistemul sol-plantă

la cultivarea legumelor în regim de agricultură biologică

Contract nr.24/15.10.2005

Programul AGRAL

Stadiul ceretărilor în domeniu

Agricultura biologică se bazează pe minimizarea folosirii de materiale externe sistemului sol-plantă, pe interzicerea utilizării substanţelor chimice de sinteză ca fertilizanţi şi amelioratori ai solului, pesticide, ingredienţi pentru prepararea furajelor, ingredienţi şi auxiliari pentru prepararea alimentelor. Acest tip de agricultură se bazează pe respectarea unor reguli şi principii de producţie stricte, în conformitate cu ghidurile, standardele şi caietele de sarcini naţionale şi internaţionale în materie. Pentru a fi recunoscute ca atare, produsele ecologice trebuie să fie etichetate şi să se supună controlului unui organism de inspecţie specializat, în scopul obţinerii unui certificat de conformitate.

Utilizarea tehnicilor şi metodelor de agricultură biologică pentru reabilitarea terenurilor agricole este sporadică pe plan naţional şi se aplică, la ora actuală, pe suprafeţe restrânse, în special în staţiunile de cercetare şi producţie legumicolă.

În toate cazurile practicării agriculturii biologice, programul de fertilizare trebuie să aibă ca obiectiv, după caz, menţinerea sau creşterea fertilităţii solului şi a activităţii lui biologice. Proiectul propus vizează conservarea şi ameliorarea fertilităţii solurilor pe termen lung, sporirea valorii calitative a solurilor, în care echilibrele biologice să fie respectate, nepoluate, lipsite de reziduuri de pesticide, optimizarea regimului nutrienţilor în sistemul sol-plantă, prin tehnici şi metode de agricultură biologică.

Pe plan mondial, în peste 100 de ţări ale lumii se practică agricultura biologică, pentru care nu contează numai producţia în sine ci, în egală măsură, conservarea mediului, calitatea nutritivă şi biologică a produselor agroalimentare, independenţa economică a agricultorului şi, de asemenea, promovarea şi armonizarea acestui tip de agricultură la nivel mondial.

Dezvoltarea agriculturii pe principii ecologice respinge folosirea organismelor modificate generic (OMG), din perspectiva economică şi etică, precum şi din perspectiva politică, din perspectiva riscului şi pentru simplul motiv că nu sunt dorite de societate, deoarece nu se cunoaşte efectul consumării acestora pe termen lung.

Agricultura ecologică (biologică, organică) se bazează, prin natura ei, pe biodiversitate. Multe din practicile sale conservă şi sporesc bogăţia diversităţii. De exemplu: rotaţia culturilor este o practică obligatorie în agricultura ecologică; copacii, fondurile vii şi marginile culturilor (haturile) menţin o bogată diversitate de predatori naturali, cum ar fi păianjenii, păsările şi coleopterele, care contribuie la controlul dăunătorilor. De asemenea, numai prin simpla utilizare a îngrăşămintelor organice, fertilitatea solului şi diversitatea organismelor din sol sunt sporite. În UE există legi privitoare la obţinerea produselor biologice şi indicatori biologici de control. Amintim aici câteva dintre ele: 79/112/EEC, 89/395/EEC, 82/471/EEC, 91/2092/EEC. Până în prezent, legislaţia din acest domeniu a fost completată şi amendată cu alte 21 de directive ale Consiliului şi Comisiei Europene.

Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM) reuneşte astăzi peste 750 de membri din peste 100 de ţări, de la Albania la Zimbabwe, cuprinzând, între aceştia, asociaţii de producători, procesatori şi consultanţi, instituţii de cercetare, formare şi informare, precum şi persoane individuale şi întreprinderi private, interesate în acest domeniu. Federaţia este guvernată de o Adunare Generală care se reuneşte la fiecare 2 ani, un Birou director şi un Preşedinte şi are sediul în Germania.

Una din principalele sarcini ale Adunării Generale este aprobarea “Caietului de sarcini cadru”, sinteză a cunoştinţelor actuale şi a propunerilor membrilor asociaţi, util în înţelegerea tehnicilor bio dar şi a filozofiei agriculturii biologice.

Dezvoltarea reţelei internaţionale şi promovarea principiilor agriculturii ecologice reprezintă principalul scop al federaţiei, care este structurată pe baze democratice. IFOAM oferă multe posibilităţi de schimb de experienţă şi cunoştinţe cu ocazia numeroaselor conferinţe internaţionale, continentale şi regionale, pe care le organizează. Informaţii legate de dezvoltarea agriculturii ecologice sunt făcute publice şi prin intermediul publicaţiilor IFOAM, cum ar fi revista Ecology and Farming.

România dispune de condiţii naturale şi resurse favorabile practicării agriculturii (ecologice) biologice. Având în vedere oportunităţile pe care România le are, precum şi noile tendinţe ale practicii agricole comunitare, orientate către o agricultură “curată”, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a adoptat cadrul legislativ şi instituţional de bază, armonizat parţial cu reglementările UE în acest domeniu, necesar dezvoltării agriculturii ecologice controlate în ţara noastră, materializat prin: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, din 17 aprilie 2000, aprobată prin Legea nr.38 din 7 martie 2001; HG nr.917 din 3 septembrie 2001; HG nr.677 din 19 iulie 2001; Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr.70/2000 privind constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România; Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr.186/2002 privind Cerinţele de inspecţie şi măsurile de precauţie din cadrul Programului de inspecţie şi înregistrarea operatorilor pe piaţa produselor agroalimentare ecologice.

În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.34/2002, s-a stabilit autoritatea responsabilă pentru sectorul de agricultură ecologică din România în structura MADR, respectiv Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice ANPE.

Prin HG nr.677/2001, a fost înfiinţat Institutul de Bioresurse Alimentare, ca structură de acreditare a organismelor de inspecţie şi certificare.